Pentru ostașii romani risipiți în pământul Basarabiei
Vasile Toma
Apa tulbure de Prut,
Care doar mi s-a părut,
Ca te-as fi văzut odată
Printre sârma cea ghimpata,
Care mi-a trecut pe fata
Cu toți fulgii ei de gheata
De din joaca de copil
Pana-n iarna de azil...
La Țiganca, jos, în lunca,
Morții oasele-și arunca
Pe deasupra de pământ –
Suflete fără mormânt –
Când ii ara în neștire
Viii lor, din cimitire,
Aud pietrele zăcând,
Aud oasele zicând:
,,Călcați-ne mai ușor,
Ca rănile rău ne dor
De când ne-ați lăsat - uituci –
Pe sub voi, fără de cruci.
Ne-a acoperit pelinul,
S-a spurcat pe noi străinul..."
Adu-ne, Doamne, un vânt
Cu ploi multe pe pământ
Si-n moșia lor, cuminte,
Sapa-le la toți morminte,
Pe la cap, cu flori de crin:
Pentru fratele Marin,
Pentru cei de pe Carpați,
Frății fraților de frați,
Pentru Gheorghe din Ardeal,
Pentru domnul Mareșal,
Pentru Petre și Andrei,
Pentru ei, care-s ai mei...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu